Trebuie sa învățăm cum sa ne schimbam

"Era cea mai nemiloasa și mai apriga noapte de decembrie.Vantul azvârlea,cu putere,crengile copacilor în geamurile camerei mele.Țiuitul sau,încercând parca, sa transmită ceva.Stateam și priveam pe geam la lupta de afara.O iubeam.Se potrivea cu starea mea...fiecare creanga care lovea geamul,îmi aducea cate o amintire care m-a însemnat. Cerul era brăzdat de nori,la fel cum obrajii mei erau brăzdati de lacrimi.Obrajii cu lacrimi uscate,încercau sa transmită alt val de emoție. Prea mult rău,și nepăsare la oameni.Prea aprigi și necugetatori. Sau poate eu prea neinteleasa?Prea complicata?Prea copilaroasa?Cum luna mai lumina negura de afara,asa și speranța mea ca lumea se va schimba,îmi îmbuna starea.O bufnita cu ochii bulbucați stătea în bradul de lângă casa mea,privindu-mă fix în ochi.Cred ca încerca să-mi vadă sufletul....sau să-mi citească suferința.Poate și ei ii incarca ceva pieptul,rupandu-i-l în mii de bucatele la nesfârșit. Poate și pe ea gândurile o măcinau  cu nerușinare,nedandu-i pace.In acea seara eram spectatoare propriilor suferințe nedrepte. Poate vremea ne simțea suferinta....dar dacă ar fi simțit-o ar fi ținut-o într-o  furtuna continua.Intr-o agonie mult mai mare decât aceea.
În fiecare seara vijelioasa,stau și ascult jalea naturii...ii aud plansetele ritmice și bătăile în parchetul,sfărâmat de la umflaturi provocate de apa.Fiecare seara îmi alina durerea,dar nu fiecare seara îmi ia cate o cicatrice.Acesta e cel mai greu lucru de făcut....trebuie mult timp ca aceste cicatrici sa se vindece...iar pana atunci,agonia nu se va termina."

Aceasta este povestea care ni se potrivește cel mai mult,tuturor.La fiecare furtuna simțim același lucru.Am început sa urăsc. Sa urăsc din ce în ce mai multe lucruri.Urasc certurile,urăsc plansetele...urăsc tot ceea ce e rău. Inima și sufletul meu nu sunt făcute sa suporte aceste lucruri.Chiar si asa,am fost crescuta într-o familie buna.M-au învățat ca aceste lucruri nu trebuie sa fiecare cele care ma caracterizează. Cred ca am și eu momente de acest fel.Dar mereu găsesc luna care îmi da speranța. Asa trebuie  sa facem cu toții. Sa găsim o speranța și o lumina care se ne ajute sa ieșim la suprafață. Sa ne ajute sa înaintăm și sa facem lucrurile din ce în ce mai bine.Putem găsi o persoana care ne va arata calea cea buna.Trebuie doar sa avem încredere în putere noastre și în ale persoanei de lângă noi.

#incredereinpropriapersoana

Teo.