Vreau sa fiu mereu copil!Nu vreau griji,nu vreau probleme,nu vreau supărări.Imi plăcea mai mult vremea când nu înțelegeam unele chestii,iar la matematica învățăm 1+1=2.
Îmi iubesc copilăria și nu vreau sa o pierd!Chiar dacă am crescut,încă ma gândesc la ea.Incepe sa mi se facă dor,de cum eram când eram copil.Atunci credeam ca pot sa zbor.Am ajuns la o vârstă în care lucrurile care ma înconjoară nu mai sunt asa greu de ghicit.De ce oamenii plâng la înmormântare sau de ce plâng la botezuri..doar s-a născut cineva..nu înțelegeam de ce mama și tata erau supărați când făceam cate o boacăne,sau de ce bunica era posomorâta când ma loveam...
Când eram mica,aceste lucruri,pentru mine erau de neînțeles..chiar și cu o minte ascuțită,nu înțelegeam..pot spune ca pricepeam mai mult decât ceilalți,dar nu suficiente pentru a-mi hrăni curiozitățile.
La vârsta mea,pot spune încă frageda..am început sa pricep aceste lucruri.Pe unele le displac,la altele m-am adaptat,iar pe restul le înțeleg. Sunt lucruri normale.Plangem la înmormântare pentru ca simțim nevoia sa ne descarcam..la botez,plângem,normal..doar mai avem încă un creștin în casa. Mama cu tata..îmi vor doar binele.Nu-s supărați..sunt dezamăgiți...iar buni...buni e buni...ea se supăra,pentru ca o doare pe ea,o lovitura de a mea.Fiecare bunic, scolit la școala de bunici..știe ca nepotul este comoara sufletului..ei ii intineresc și le aduc zâmbetul pe fata!
Deci,ca o paranteza,pentru voi toți..as vrea sa zic,ca nu ar trebui sa va maturități. Nu încercați sa păreți maturi.Tineti de copilăria voastră. Eu și acum dorm cu ursulețul..de ce ați vrea sa aruncați ceva la care țineți..jucăriile voastre sunt cele care v-au fost alături când erați mici..de ce sa nu le lăsați sa va fie alături și acum?
PRETUITI-VA COPILĂRIA!ESTE CEA MAI FRUMOASA PARTE A VIEȚII!
Teo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu