Secolul vitezei

Stiti?!Se spune ca  traim in secolul vitezei. Si asa este! Traim atat de alert, incat pot spune ca uitam pur si simplu sa traim. Uitam sa privim spre toate frumusetile ce ne inconjoara. Nu mai avem timp sa fim buni, sa simtit compasiune sau chiar mila pentru semenii nostri sau pentru orice vietate. Majoritatea avem plumb in suflet si desi este destul de povarnic de purtat, continuam sa-l pastram avand o mare grija sa nu il pierdem, prin indiferenta noastra sau chiar prin faptele nostre. Sunt oameni care au uitat cuvinte precum demnitate, erou, cinstire, generozitate. Oamenii nu mai au timp sa fie curajosi si  sa lupte macar pentru propriile lor vise si se complac intr-o viata anosta cu zilele trecand aproape identic. Se intampla deseori sa treaca zile, saptamani, luni fara sa zambim, fara sa fim fericiti, fara sa cautam sa iesim din acea rutina zilnica si plictisitoare. Incercam sa ne afundam intr- o viata agasanta, cu aceeleasi ocupatii zilnice, incercand sa trecem prin viata, chiar daca aceasta trece pe nerasuflate. Ne complacem in aceste situatii, si ne gasim ocupatii. Aspiram spre lucruri marete, dar ne complacem intr-o viata plictisitoare, doar pentru a scapa de diferitele obstacole ale vietii. Alegem calea usoara in a fugi inaintea timpului, negasind nimic, decat sa ne traim vietile, o data cu timpul. Acesta este maestrul de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine sa fim, avansam, ne oprim si dam inapoi la ordinele lui, greseala noastra e ca ne putem inchipui ca il putem trage pe sfoara.
Timpul este doar un rau din care pescuiesc eu, pescuiesti tu, pescuim noi. Pescuim bune, pescuim rele, putem pescui un peste sau putem pescui un bocanc. Noi suntem cei care in timp, strangem gramada de lucruri pescuite, si ne hotaram drumul pe care vrem sa-l urmam.
Asa ca, dragii mei..Nu incercati sa traiti intr-o viata anosta, si simpla, in care obisnuitul e la control. Incercati sa va schimbati rutina zilnica si sa incercati lucruri noi, sentimente noi, si persoane noi..Toate sunt bune pentru o schimbare de aer!!!
Teo.

Fiti voi insiva!

 

     Mi-e dor de mine pe vremea cand mai stiam sa spun ce simt, chiar daca durea....cand mai stiam sa simt, chiar daca durea s-o spun, cand mai stiam cine sunt, chiar daca n-o spuneam niciodata. Ce trist! Simt apasarea lumii pe final de paragraf, cand nu vreau decat sa dorm. Un somn lung al uitarii de mine, sa n-o mai invidiez pe fata din oglinda, cea care  poate avea orice, mai putin ceea ce isi doreste cu adevarat. Nu vreau sa o mai ascult, imprumutand voci sau imagini din prezent si trecut. Poate vreau doar sa mor incet, pe dinauntru, sau poate am murit deja, ca un scenariu repetat de o suta de ori inainte, cand urmele raman mereu ancorate in atingeri si glasuri, in trandafiri albi, in linii trasate in palme, in singurul adevar pe care as putea sa- l recunosc: fuga de mine. In singurul adevar pe care nu-l voi putea accepta vreodata. Sunt ca toti ceilalti!
        Imi dedic timpul liber in fata telefonului, randurilor ce vor sa se simta libere. Parca ma si vad, cu bucle si ochelari, peste cativa ani, descoperind ca nu stiu cu nimic mai mult decat stiu acum, sau ca poate doar simtul realitatii a invatat sa-mi spuna opreste-te inainte de a incepe sa sper....
        M-am saturat sa stresez pe toata lumea, ma intorc la visele mele, adorm strangand in brate umbre ale propriilor iluzii... Nimeni nu poate sa fie ce a fost o data, dar toti putem sa fim ceea ce ne dorim, doar cu propriile puteri. Vreau ca eu, cea prezenta, sa se stinga usor, ca o petala in vara, captiva in propriile amintiri. De ce acum, cand am tot ce mi-as putea dori, verbul a dori mi-a devenit strain? Sau poate nu, doar nebunia mea ascunsa imi pare un capriciu. Ma sperie intrebarea: Cine sunt eu?  Sunt prea multe eu, in oceane de dorinte amestecate, in valuri de tot daruit ca sa mai stiu ce vreau. Nici nu mai stiu cine sunt pentru ca ma raportez la sisteme de referinta ce necesita mii de confirmari intr-o lume ca asta. Ma arunc cu ochii deschisi in bratele intunericului, perdele grele si mari cad peste ceea ce am crezut ca as putea fi.
        Imi doresc sa fiu o noua eu, fara sa fiu nevoita sa devin o alta persoana!

Teo.

Cine sunt eu?

       

Irina Binder- Insomnii( fragment)
Chiar asa, cine sunt eu? Sunt un om ca toti oamenii...Un om care are si calitati si defecte, un om care s-ar putea madrii si cu fapte marete, dar care, totodata, ar trebui sa se simta rusinat de unele fapte care nu-i fac cinste.....Un om cu greseli omenesti, un om cu experiente de viata frumoase, dar si urate, un om cu framantari interioare si cu temeri, un om care a foast foarte nefericit, dar si fericit, un om care s-a prabusit si s-a ridicat de multe ori, un om care de cateva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regasit de fiecare data. Un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire si in iubire, si care a cinoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor.
        Sunt un om care a avut caderi, care a inselat, care a mintit, care a tradat, care a vorbit de rau, care a judecat fara sa gandeasca, dar care in final dezgustat si satul de greselile sale s-a ridicat si a incercat sa evolueze.
Sunt un om care a inteles intr-un tarziu ca viata nu trebuie sa fie roz ca sa fie fericire- si ca fericirea nu e conditionata de a avea totul, ci doar de a avea putinul care aduce bucuria sufleteasca, de a te avea pe tine si de a fi liber..
        Un om care s-a trezit adeseori amortit in rutina, care a ratacit de drumuri incerte si care a facut alegeri proaste.
       Sunt un om care a inteles care este binele si care este raul, care a ales rational, dar si irational, un om care priveste in urma are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate si visuri neimplinite...
       Sunt un om simplu, un om visator, un om cald, caruia nu-i este rusine sa-si recunosca greselile si infrangerile in gura mare, un om care nu se teme de judecatile lumii.
        Sunt un om care iubeste oamenii, care le intelege ratacirile si care nu uita ca a avut propriile rataciri...Un om care respecta alegerile celorlalti, oricata durere i-ar aduce ele, si care nu judeca oamenii dupa propriile prejudecati.
       Sunt doar un om care a uitat de multe ori cine este si cine vrea sa devina, dar pe care sufletul, l-a facut sa regrete de fiecare data drumul catre sine.
       Sunt un om care iarta fara sa i se ceara iertare, sunt in om care mai da o sansa, si inca una; un om capabil sa uite orice rautate, crezand in reabilitare. Sunt un om care se indragosteste nebuneste si fulgerator, care nu uita si nu-i uraste pe aceia pe care i-a iubit candva...Sunt un om de multe ori imprevizibil care a spus "Pleaca!", atunci cand ar fi trebuit sa spuna "Ramai!". Sunt un om care a plecat atunci cand a vrut sa ramana, si care a ramas atunci cand a vrut sa plece. Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice si un om care a invatat sa vada dincolo de cuvinte, direct in sufletul tau.
       Sunt doar un om!... Iubit, urat, refuzat, dezamagit, jignit, aprobat, dezaprobat, acceptat, refuzat...sunt doar un om care are nevoie de pacea lui interioara, de echilibru de un loc sub soare, de steaua lui pe Cer, de visuri...Sunt EU!