Un gând pitit în gropi de spaimă fusese sortit să fie cheia unei porți spre alte lumi si, vrăjită de un iz călduț al tainelor vieții, mi-am deschis sufletul precum petalele unui crin imperial....
Stiu...Suna poetic,dar...când lumea merge pe dos...cineva trebuie să rescrie scenariul si sa preia controlul.Cred ca ar trebui să vă luminez puțin în legătură cu acest titlu...OAMENII FERICITI SUNT CEI NEFERICITI!....Poate unii dintre voi m-ați înțeles,iar alții încă procesați...Nu vi s-a intâmplat niciodată să purtați acea fată zambareata si plina de fericire?!Sa fiți la suprafață atât de veseli,iar sufletul vostru sa arda pe dinăuntru?!Sa fiți distruși,sa credeți că nu va mai puteți ridica,dar să arătați acea fată entuziastă mereu?Nu cred că măcar o dată în viață voastră nu ați făcut așa ceva....eu am facut-o..de ce să mint?!
În timp ce sufletul meu ardea de supărare si mâhnire,stateam si îmi aduceam cel mai fals zâmbet posibil....Eram si sunt o acrita foarte buna....Cred ca acei oameni nefericiți,merita ceva bun....merita ceva sau pe cineva care să le schimbe viața...sa le rescrie scenariul,iar materialul filmat să fie șters....sa rămână doar cele mai bune parti,iar cele negre să fie împărțite si diminuate,aparand dintr-o lumina,pot spune,inofensiva.
Cred că cei nefericiți pot să zâmbească măcar o dată,cu un zâmbet adevărat din cauza cuiva...Cineva le poate aduce un zâmbet sincer pe fata...Am si eu persoana mea de încredere,imi luminează diminetile,iar atunci când negura pune stăpânire pe gândurile mele,este acolo sa îmi mai dea o mica lumina,o mica speranța.
De vreme ce cuvintele nu ies,iar gândurile sunt incetosate..as putea folosi cateva vorbe furate de la Darcy.
"Nu încerc să va supăr si nici sa ma umilesc,vorbind încă o dată despre niște dorinte,care-spre binele nostru, al tuturor-e mai bine să fie date uitării cat mai repede.Mi-as fi cruțat mie oboseala de a scrie,si dumnevoastră oboseala de a citi această scrisoare,daca nu as socoti că trebuie scrisa si citită.Iertati prin urmare indrazneala cu care va solicit o atenție,pe care inima dumneavoastră o va acorda fără bunavoie,dar pe care o cer spiritului dumnevoastra de dreptate."
Iubesc aceste câteva cuvinte,Darcy ara foarte poetica....Nu putea să-și arate sentimentele,nu putea să lase vorbele dulci sau calde,dar putea scrie....
Cred că oamenii nefericiți ar putea fii niste poeți pe cinste....durerea lor ar putea fii folosita....Nu ar trebui ținută captiva si înmulțita,aceasta ar trebui răspândită si îmblânzită.
Teo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu