Dacă tot dai click,vii la mine "acasa" și-mi citești posturile ce mustesc de postari personale,am zis sa,mi fac o scurta radiografie,ca sa mă cunoști.
Teodora,13,artist.😉
-Spăl și gătesc.Nu-mi place,dar trebuie.
-M-am dus la scoala nepieptanata.
-Am o obsesie nevinovata și aceia sunt Minionii.E un fel de drog.Am cercei,brățări,lănțișoare,chiloței,rochițe,tricouri,gentuțe,șosete și ceas cu fătuca drăguță a câte unui minion. Am mâncat pana și turta dulce cu fata unui minion.
-O ador pe Tequila (Bianca Adam).Simt ca e sora mea mai mare.
-Am plâns și am ras de fericire când am aflat ca mătușa mea are un bebeluș.Îmi displăcea ideea,pentru ca nu mai eram eu în centrul atenției.Dar m-am obișnuit.
-Sunt mâncăcioasa și trăiesc sa gust orice fel de mâncare posibil.
-Zic lucrurile pe fata.Tot ceea ce ma deranjeaza la tine îți va fii spus fără nici un sentiment.
-Pot să plâng și sa rad in același timp.
-Tocurile sunt pentru mine ca niște picioroange.
-Fara internet cred ca as muri.
-La grădiniță am adormit pe masa,iar când m-am trezit aveam fata pictata cu carioci.
-La 5 ani visam ca voi ajunge balerina.Visuri trecătoare!
-Imi plac desenele.Si la 70 de ani tot la Sofia 1 ma voi uita.
-Ador viteza și raliurile.Intr-o zi o sa-mi iau un Mustang.Cândva,intr-o lume paralela.
-Sunt nebună după Japonia.As vrea ca părul meu sa fie ca un curcubeu,iar garderoba sa fie ca o voma de unicorni.Doar sclipici si paiete.
-Vreau să-mi pun flash-uri,dar mama nu ma lasă.
-O ador pe Diana.Știu ca nu mai e.Dar simt ca scria pentru mine.Îmi place sa îi citesc jurnalul și sa-mi zic și eu părerea.
-Iubesc la nebunie animalele de rasa...pe restu' le-as eutanasia.Sorry😢
-La prima vedere oamenii mă considera fitoasa și îngâmfata,dar de la a 2 a,mă cred ADORABILICIOASA. :)
- Cred în minuni.Le-am trăit pe pielea mea.
-Ador ciocolata.As manca non stop.Intr-o noapte m-am trezit doar ca sa mănânc apoi m-am culcat.Nu exista loc în care sa nu am ciocolata.
-Sunt singuratica,aeriana și temătoare,dar..
Cu toate acestea...Iubesc.Sunt curajoasa,Și mă tem.
Teo.
marți, 6 septembrie 2016
luni, 5 septembrie 2016
Prietenie, incredere si....vorbe fara rost
Pentru draguta de ea....
După ce am văzut ca pot avea încredere în ea...ei bine...ne-am deschis,iar zâmbetele ne-au pierit totodată.De fapt,nu ne gândisem niciodată ca am fi putut avea atâtea în comun;amândouă rănite și părăsite de persoane la care țineam mai mult decât ne-am fi putut imagina;amândouă cu acea experiență adolescentina și trista care ne-a distrus orice fărâmă de încredere în oameni.Cu toate acestea,deși trăim în medii diferite,și trăim vieți lacome,ne-am înțeles pe cât posibil și ne-am acceptat în totalitate.Pentru ca asta facem noi.Ne acceptam și ne suportam zilnic.
Prietenia ei a fost un cadou- îmi pare rău ca-i spun,dacă citește- de-a dreptul jalnic pe lângă ce mi-a dăruit apoi;lucru pe care îl prețuiesc al naibii de mult și pe care mă străduiesc să îl păstrez: încrederea ei.
Asta mi-a schimbat părerea.Poate ca prieteniile sunt temporare,dar cu siguranță nu voiam și nu vreau ca a noastră sa se termine vreodată.
Un prieten adevărat este acela care încearcă sa te ajute la greu,iar dacă nu poate își sapa groapa alături de tine..Dacă va zâmbește și sta cu voi nu înseamnă ca va este prieten.Da,va este cunoștință,dar ca sa va fie prieten trebuie sa va obțină încrederea.Aceasta se obține prin fapte nu prin vorbe.Asta trebuie sa țineți minte. Aveti grija cum va alegeți prietenii!
Poate ca vorbesc fără rost..dar asta este...sunt o aiurita,nepăsătoare...vorbesc pentru mine...
Teo.
După ce am văzut ca pot avea încredere în ea...ei bine...ne-am deschis,iar zâmbetele ne-au pierit totodată.De fapt,nu ne gândisem niciodată ca am fi putut avea atâtea în comun;amândouă rănite și părăsite de persoane la care țineam mai mult decât ne-am fi putut imagina;amândouă cu acea experiență adolescentina și trista care ne-a distrus orice fărâmă de încredere în oameni.Cu toate acestea,deși trăim în medii diferite,și trăim vieți lacome,ne-am înțeles pe cât posibil și ne-am acceptat în totalitate.Pentru ca asta facem noi.Ne acceptam și ne suportam zilnic.
Prietenia ei a fost un cadou- îmi pare rău ca-i spun,dacă citește- de-a dreptul jalnic pe lângă ce mi-a dăruit apoi;lucru pe care îl prețuiesc al naibii de mult și pe care mă străduiesc să îl păstrez: încrederea ei.
Asta mi-a schimbat părerea.Poate ca prieteniile sunt temporare,dar cu siguranță nu voiam și nu vreau ca a noastră sa se termine vreodată.
Un prieten adevărat este acela care încearcă sa te ajute la greu,iar dacă nu poate își sapa groapa alături de tine..Dacă va zâmbește și sta cu voi nu înseamnă ca va este prieten.Da,va este cunoștință,dar ca sa va fie prieten trebuie sa va obțină încrederea.Aceasta se obține prin fapte nu prin vorbe.Asta trebuie sa țineți minte. Aveti grija cum va alegeți prietenii!
Poate ca vorbesc fără rost..dar asta este...sunt o aiurita,nepăsătoare...vorbesc pentru mine...
Teo.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)