Lumea s-a schimbat

Într-o lume în care Raul stăpânește,tot ce trebuie sa faci e sa supraviețuiești.Sa știi cum să-ți înfrunți temerile și sa le întorci împotriva adversarului.De ce să-ți fie teama de monștri?Aliaza-te cu ei și totul va dispărea. Acestia sunt doar in mintea noastra.Niciun monstru nu exista decat cei din lumea adevarata.Cei care umbla duoa putere si bani..aceia sunt singurii monstrii de care ar trebui sa ne fie frica.Cim spunea si matusa mea:Monstru e cel care iti vrea raul ,omul si intentiile sale.Atat!De ce sa mănânci lamai dacă ai portocale?Sau de ce sa taci, când ideea-ti aparține?De ce sa accepți jigniri din partea celorlați când poți sa lupți?Într-o lume ca a noastră, nu poți decât sa lupți contra a ce te rănește, și sa aperi ceea ce iubești, sa fii prudent și atent.Generatia noastră nu mai știe ce e aceea bunătate. Știu doar sa fie egoiști *Dragul meu prieten,data viitoare vei primi mai mult,dacă nu vei fii egoist*Învață cum să facă rost de ceea ce doresc fără sa muncească. De la o vârstă frageda IPAD-URI și telefoane le umbla prin mânuțe care ar trebui sa fie afara în nisip sau zăpadă. Știința înaintează rapid și omenirea nu tine pasul.Cu cat înaintează,omenirea devine mai rea și mai egoista,gândindu-se doar la bani și avere.
Asa ca,dragii mei cititori,am sa va rog ceva...Încercați sa nu faceți parte din generația calculatoarelor și a raului. O data cu înaintarea acestuia,prietenia se va termina,singurătatea va domina și lumea va nega orice sentiment care odata aducea fericire.

Teo.

Iubire și lucruri aromate

O lumina s-a aprins în mintea mea.Un semn de întrebare la care vreau răspuns.
Te poți îndrăgosti de o poza?De un muzician,de un pictor?De un artist sau o persoana necunoscuta?
Îl poți iubi fără să-l cunoști?Fără sa știi cine e?
Un răspuns divin mi-a venit în minte.Ceva m-a nimerit.Esti îndrăgostit de arta sa.De muzica pe care o face.De pictura pe care o are...de talentul sau....sau aceasta este o masca, care ascunde adevărată iubire?
Te poți îndrăgosti de un criminal..te poți adapta unei lumi din care nu poți face parte?Sau în adâncul sufletului tău ai făcut mereu parte din acea lume?Din acea persoana?
Gândul meu zboară departe...alta întrebare și alt răspuns îmi împânzesc capul.Gandindu-ma într-un ritm atât de amețitor am înțeles niște lucruri. A iubi este însăși legea vietii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.
Toate acestea și altele apar atunci când iubirea este materna.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.Asa ca,dați-i voie domnului sa intre în sufletul vostru și priviți minunile pe care iubirea le clădește cu timpul în sufletul vostru.

Teo.

Mantia copilariei

Copilăria. Singurul paradis pierdut!
Vreau sa fiu mereu copil!Nu vreau griji,nu vreau probleme,nu vreau supărări.Imi plăcea mai mult vremea când nu înțelegeam unele chestii,iar la matematica învățăm 1+1=2.
Îmi iubesc copilăria și nu vreau sa o pierd!Chiar dacă am crescut,încă ma gândesc la ea.Incepe sa mi se facă dor,de cum eram când eram copil.Atunci credeam ca pot sa zbor.Am ajuns la o vârstă în care lucrurile care ma înconjoară  nu mai sunt asa greu de ghicit.De ce oamenii plâng la înmormântare sau de ce plâng la botezuri..doar s-a născut cineva..nu înțelegeam de ce mama și tata erau supărați când făceam cate o boacăne,sau de ce bunica era posomorâta când ma loveam...
Când eram mica,aceste lucruri,pentru mine erau de neînțeles..chiar și cu o minte ascuțită,nu înțelegeam..pot spune ca pricepeam mai mult decât ceilalți,dar nu suficiente pentru a-mi hrăni curiozitățile.
La vârsta mea,pot spune încă frageda..am început sa pricep aceste lucruri.Pe unele le displac,la altele m-am adaptat,iar pe restul le înțeleg. Sunt lucruri normale.Plangem la înmormântare pentru ca simțim nevoia sa ne descarcam..la botez,plângem,normal..doar mai avem încă un creștin în casa. Mama cu tata..îmi vor doar binele.Nu-s supărați..sunt dezamăgiți...iar buni...buni e buni...ea se supăra,pentru ca o doare pe ea,o lovitura de a mea.Fiecare bunic, scolit la școala de bunici..știe ca nepotul este comoara sufletului..ei ii intineresc și le aduc zâmbetul pe fata!
Deci,ca o paranteza,pentru voi toți..as vrea sa zic,ca nu ar trebui sa va maturități. Nu încercați sa păreți maturi.Tineti de copilăria voastră. Eu și acum dorm cu ursulețul..de ce ați vrea sa aruncați ceva la care țineți..jucăriile voastre sunt cele care v-au fost alături când erați mici..de ce sa nu le lăsați sa va fie alături și acum?
PRETUITI-VA COPILĂRIA!ESTE CEA MAI FRUMOASA PARTE A VIEȚII! 

Teo.