Halloween-Sarbatoare la români?!

Halloween?!Sărbătoare la români?Nu-mi spuneți și ca e tradiție sau ca trebuie sărbătorit la fel ca Pastele sau Crăciunul.Acest Halloween,care e împrumutat de la dragii noștri Americani, nu face nimic bun.In această seara spiritele bântuie noaptea ,prin apropiere,lasate libere pe pământ pana la răsărit.Vai ce cliseic....ma voi întâlni cu spiritul lui Tutanhamon pe drum,sa ii urez moarte buna in continuare.Nimic nu se compară cu noaptea de Halloween.In această noapte fatală, cerul se tânguie întunecat și neclintit.Prin copaci, umbre vechi de mii de ani,stau si îți șoptesc "Este Halloween!!"Si dacă e Halloween?!Care e problema?Da,stiu....Este seara când cimitirele se cască înspre ceruri si iadul însuși își respira în afara boala către această lume.Stiu,stiu..Dar asta nu înseamnă ca trebuie sa ne costumam în fantome, zâne, gnomi, elfi, spiriduși, vrăjitoare, fantome si mai stiu eu ce....Nu trebuie să invocăm spirite si sa le sărbătorim sau sa ne speriem ca vine peste noi Bau-Bau si ne fură bomboanele!Nu e nevoie de o camera pentru a fi bântuit ,nu e nevoie nici de o casa,coridoarele mintii depășesc cu mult locurile materiale. Imaginatia ne joacă feste iar mintea își produce adevărații demoni.Trebuie să ne fie frică doar de demonii interiori,nu de întuneric,ci de ce ascunde acesta.Doar de persoanele cu intenții rele.Aceia sunt singurii demoni de care ar trebui să ne fie frică.Nu pot să cred ca eu sunt persoana care spune asta.....Da...Am o imaginație ieșită din comun...Nimeni nu mai e ca mine,o sadica de pe alta planeta, de abia ieșită din peșteră care se sperie si daca ii spui "Buuu!"
        Pot spune că îmi e rușine pentru mine....până mai acum câțiva ani făceam aceleași chestii ca toți acei roboti costumați în prinți și prințese....Dar ma simt mai bine acum știind ca nu mai sunt ca ei.Nu pot sa cred ca după toate cele întâmplate,ei inca se costumeaza,dar nu se gândesc la cei care au patit- o în această noapte a întunericului.Nu vreau sa fiu eu persoana negativistă,dar.....dacă acei oameni au murit în club de Halloween,tu ce mai cauți în club?!Nu poți sta acasă,cu o pungă de usturoi la ușă și uitandu-te la un film de groaza,daca tot vrei adrenalina si horror combinate?! Oamenii din zilele noastre,cred,ca au ajuns la mintea maimuțelor...Asta e părerea mea...

Teo.

Frica de demonii interiori

Te privesc.Oriunde te-ai afla ei sunt cu ochii pe tine.Cauta-i în stânga,cauta-i în dreapta,sus,jos,sub pat,dar orice ai face nu te uita în sus.Privirea îți joaca feste.Mintea ta creează imagini.Te vei afla fata in fata cu ei.Nu ii privii în ochi.
      Toate aceste apariții sunt imagini create de subconștientul care își caută un sens,o semnificație,o simbolizare a ceea ce este ea însăși,viata.Aici nu vreau sa formulez niste răspunsuri...ci niste întrebări.De raspunsuri se ocupă toată lumea d e întrebări mai nimeni.Cum ar fi....
       De ce simțim mereu prezentă cuiva lângă noi?..sau...De unde ai inventat oamenii aceste creaturi?Cum au apărut ele?De ce suntem noi tintele lor?Ce vor de la noi?Cum sa scăpăm de ei?
        Ce sa fac sa răspund la toate aceste întrebări?Sa ma documentez?Ce sa aflu?!Teorii precum Ai făcut rău și s-a întors sa te bântuie!? sau...Nu are ce face si vrea sa te joace pe degete ca pe o păpușă?! Nu cred în așa ceva.Eu cred ca toți acești demoni ii creăm noi.S stresul si teama ies la suprafață prin aceste bestii.Bestii care ne opresc sângele în vene,care ne fac sa încremenit de frica.Sunt doar lucruri imaginare.Si aici nu punem la socoteală pozele editate în care vezi cate un dracusor apărut din senin.Aici vorbim de cei apăruți o dată cu stresul si teama.Teama de întuneric...se zice că acolo se afla raul.Ca întunericul ascunde demonii.O data ce te-ai cufundat în el,nu mai poți da înapoi.Te tine captiv intr-o depresie veșnică.Nu te mai lasă sa vezi lumina.Nu îți mai da sansa la un zambet,la o viață frumoasă.
       Si ca o rețetă pentru a scăpa de toți aceștia.Stati aproape de prieteni,dormiti cu lumina aprinsă,cand sunteți singuri ascultați ceva,iar dacă simtiti prezenta cuiva lângă voi sunați un amic care sa va întrețină.😁✌
Teo.

Vai Doamne!Singurătatea.

Omului îi e frică pe lume de multe lucruri...de câini, de criză, de şef, de întuneric, de boală, de furtună, de moarte, de provocări, de nou, de schimbări, de durere de măsele,de dentist,de tipii de mărimi enorme,de urati...dar cel mai tare omului îi e frică de singurătate.

De frică singurătăţii, facem cele mai mari porcării. Ne minţim, ne închiriem prieteni, ne stabilim într-o zonă de confort, nu riscăm, nu comentăm, nu luăm atitudine. Ba chiar iubim. (cred că iubirea e o tâmpenie leşinător de dulce şi înfiorător de amară, în acelaşi timp).Ne lăsăm controlați ca pe niște păpuși doar de frica singurătății.E la fel ca mine si arta.Culorile sunt oamenii,iar pensulele armele cu care îi dirijez!Cam așa este cu noi.Ne lăsăm controlați de frica singurătății.Nu suportam acest sentiment,nu putem sa trecem de el si sa il dam la o parte,intr-un colt al mintii noastre.

Cum adică iubim de frica singurătăţii? "Iete-aşa!" De câte ori am auzit replica: „Mă disperă, are nişte faze de rahat care nu îmi convin, dar nu-i dau papucii, mai bine cu el decât singură!”Ei hai,nu mai spune!
Nu mă dau rotundă, că nu am inventat eu apa caldă. Şi mie mi-e frică de multe. Şi de singurătate. Dar cel mai tare mi-e frică de mine şi de Dumnezeu.

Dar există o vorbă: „până nu îţi înfrunţi fricile, nu scapi de ele”. Iar în ultima vreme, am dat nas în nas cu...mine.

„Salut, sunt Andrada. Adică tu. Adică eu. M-ai evitat cam multă vreme, ai fost ocupată cu alte persoane pe care le-ai considerat foarte importante. Te-au dezamăgit, nu-i aşa? Mda. De parcă nu te aşteptai! Auzi, acum te-ai pricopsit cu mine pe cap, adică cu tine, da, vezi că nu eşti nebună, doar că...e cazul să te opreşti puţin din goana asta. Ocupă-te de tine. Fă-ţi timp pentru tine. Iubeşte-te. Respectă-te. Dă-ţi voie să plângi şi învaţă-te să râzi. Bucură-te. Zâmbeşte. Iartă-te!Fa tot ce ai nevoie si relaxeaza-te!”

After all, singurătatea nu e chiar atât de groaznică. E doar o oglindă. Eşti tu cu tine, îţi auzi respiraţia, înveţi să îţi pui bec în bucătărie, să desfaci conserva de ton, să desfunzi cada, să te duci la coafor, să faci shopping online la 3 dimineaţa,sa îți suporți în liniște gândurile sinistre si sa îți pui ordine în ele,in fiecare zi.

Şi fiecare zi e o victorie. Şi e doar a ta! Cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Teo.

Oamenii fericiți sunt cei nefericiți!

       

          Scuturată din negura timpului am deschis ochii....Mi-am agățat sufletul de   un nor sihastru si am privit dincolo de mari si de oceane,de dealuri și de munti...
        Un gând pitit în gropi de spaimă fusese sortit să fie cheia unei porți spre alte lumi si, vrăjită de un iz călduț al tainelor vieții, mi-am deschis sufletul precum petalele unui crin imperial....
        Stiu...Suna poetic,dar...când lumea merge pe dos...cineva trebuie să rescrie scenariul si sa preia controlul.Cred ca ar trebui să vă luminez puțin în legătură cu acest titlu...OAMENII FERICITI SUNT CEI NEFERICITI!....Poate unii dintre voi m-ați înțeles,iar alții încă procesați...Nu vi s-a intâmplat niciodată să purtați acea fată zambareata si plina de fericire?!Sa fiți la suprafață atât de veseli,iar sufletul vostru sa arda pe dinăuntru?!Sa fiți distruși,sa credeți că nu va mai puteți ridica,dar să arătați acea fată entuziastă mereu?Nu cred că măcar o dată în viață voastră nu ați făcut așa ceva....eu am facut-o..de ce să mint?!
        În timp ce sufletul meu ardea de supărare si mâhnire,stateam si îmi aduceam cel mai fals zâmbet posibil....Eram si sunt o acrita foarte buna....Cred ca acei oameni nefericiți,merita ceva bun....merita ceva sau pe cineva care să le schimbe viața...sa le rescrie scenariul,iar materialul filmat să fie șters....sa rămână doar cele mai bune parti,iar cele negre să fie împărțite si diminuate,aparand dintr-o lumina,pot spune,inofensiva.
       Cred că cei nefericiți pot să zâmbească măcar o dată,cu un zâmbet adevărat din cauza cuiva...Cineva le poate aduce un zâmbet sincer pe fata...Am si eu persoana mea de încredere,imi luminează diminetile,iar atunci când negura pune stăpânire pe gândurile mele,este acolo sa îmi mai dea o mica lumina,o mica speranța.
       De vreme ce cuvintele nu ies,iar gândurile sunt incetosate..as putea folosi cateva vorbe furate de la Darcy.
       "Nu încerc să va supăr si nici sa ma umilesc,vorbind încă o dată despre niște dorinte,care-spre binele nostru, al tuturor-e mai bine să fie date uitării cat mai repede.Mi-as fi cruțat mie oboseala de a scrie,si dumnevoastră oboseala de a citi această scrisoare,daca nu as socoti că trebuie scrisa si citită.Iertati prin urmare indrazneala cu care va solicit o atenție,pe care inima dumneavoastră o va acorda fără bunavoie,dar pe care o cer spiritului dumnevoastra de dreptate."
        Iubesc aceste câteva cuvinte,Darcy ara foarte poetica....Nu putea să-și arate sentimentele,nu putea să lase vorbele dulci sau calde,dar putea scrie....
        Cred că oamenii nefericiți ar putea fii niste poeți pe cinste....durerea lor ar putea fii folosita....Nu ar trebui ținută captiva si înmulțita,aceasta ar trebui răspândită si îmblânzită.
Teo.