Mi-e dor de mine pe vremea cand mai stiam sa spun ce simt, chiar daca durea....cand mai stiam sa simt, chiar daca durea s-o spun, cand mai stiam cine sunt, chiar daca n-o spuneam niciodata. Ce trist! Simt apasarea lumii pe final de paragraf, cand nu vreau decat sa dorm. Un somn lung al uitarii de mine, sa n-o mai invidiez pe fata din oglinda, cea care poate avea orice, mai putin ceea ce isi doreste cu adevarat. Nu vreau sa o mai ascult, imprumutand voci sau imagini din prezent si trecut. Poate vreau doar sa mor incet, pe dinauntru, sau poate am murit deja, ca un scenariu repetat de o suta de ori inainte, cand urmele raman mereu ancorate in atingeri si glasuri, in trandafiri albi, in linii trasate in palme, in singurul adevar pe care as putea sa- l recunosc: fuga de mine. In singurul adevar pe care nu-l voi putea accepta vreodata. Sunt ca toti ceilalti!
Imi dedic timpul liber in fata telefonului, randurilor ce vor sa se simta libere. Parca ma si vad, cu bucle si ochelari, peste cativa ani, descoperind ca nu stiu cu nimic mai mult decat stiu acum, sau ca poate doar simtul realitatii a invatat sa-mi spuna opreste-te inainte de a incepe sa sper....
M-am saturat sa stresez pe toata lumea, ma intorc la visele mele, adorm strangand in brate umbre ale propriilor iluzii... Nimeni nu poate sa fie ce a fost o data, dar toti putem sa fim ceea ce ne dorim, doar cu propriile puteri. Vreau ca eu, cea prezenta, sa se stinga usor, ca o petala in vara, captiva in propriile amintiri. De ce acum, cand am tot ce mi-as putea dori, verbul a dori mi-a devenit strain? Sau poate nu, doar nebunia mea ascunsa imi pare un capriciu. Ma sperie intrebarea: Cine sunt eu? Sunt prea multe eu, in oceane de dorinte amestecate, in valuri de tot daruit ca sa mai stiu ce vreau. Nici nu mai stiu cine sunt pentru ca ma raportez la sisteme de referinta ce necesita mii de confirmari intr-o lume ca asta. Ma arunc cu ochii deschisi in bratele intunericului, perdele grele si mari cad peste ceea ce am crezut ca as putea fi.
Imi doresc sa fiu o noua eu, fara sa fiu nevoita sa devin o alta persoana!
Teo.
